Trebuie sa recunosc ca imi pare rau. Imi pare rau ca in aceste momente, dintr-o deloc banala zi de luni, 16 ianuarie, aproape de orele 23 eu sunt acasa si scriu pe blog. Acasa, la caldura, in siguranta, cu un ceai fierbinte alaturi si catelul care are chef de joaca, desi la ora asta ar trebui sa doarma precum copilul. Sunt in siguranta aici si asta este singurul motiv pentru care nu sunt la Universitate. Nu pot spune ca mi-as fi dorit sa fiu alaturi de prieteni, in afara de bongu’ nu stiu pe nimeni care e pe acolo…dar regret ca nu am curajul fizic sa particip cu miile de oameni, ca nu-mi permit sa ma intorc acasa cu capul spart sau sa ajung pe vreun pat de spital calcata in picioare de…nu stiu de cine… Sunt creaturi pasionate de astfel de lucruri si e pacat…din cauza lor, sunt sigura, multi stam acasa si doar privim… multzam fain celor curajosi…
Etichete: bucuresti, piata unirii, piata universitatii, revolutie 2012
