Sus, in aer…cam asa suntem toti de-a lungul vietii. Nu vom sti niciodata daca deciziile pe care le luam, daca alegerile pe care le facem sunt bune sau rele, decat la momentul t0+1, unde t0 este momentul alegerii, bineinteles. Nici nu stiu daca vreau sa stiu lucrul asta, totul ar deveni previzibil si pana la urma plictisitor. Suntem in aer sau hai sa zicem ca levitam, suna mai bine, si din cand in cand calcam intr-o groapa plina de noroi, intr-o piscina cu apa limpede, pe zapada alba si pufoasa sau intr-un vartej in marea neagra… Revenind la film…nu inteleg de ce acest film a fost nominalizat la Oscar… E inca un film pe care il poti povesti in maxim 5 minute, cu tot cu detaliile despre fundul Verei Farmiga (se intampla pe la minutul 15 daca va intereseaza!)…Este inca un film la care producatorii se gandesc ca vor castiga multe premii pentru ca au vrut sa impleteasca, asta nu inseamna ca au si reusit, doua probleme oarecum actuale…criza, care presupune foarte multe concedieri si familia, care normal te sustine in cazul in care ai fost concediat…Au incercat o deturnare a situatiilor, dar sincer, pe mine nu m-au convins…mai mult de o ora din film un George Clooney banal ne tine predica unei vieti solitare perfecte…ne prezinta din ce in ce mai multe avantaje ale acestui stil si practicandu-l nu avem decat de castigat, nu ne atasam de bunuri sau persoane, devenim oarecum intangibili…pentru ca la sfarsitul filmului …buf…familia e totul, ea iti tine de cald, familia te ajuta sa nu te sinucizi…
Mi-am propus ca anul asta sa vad mai multe filme nominalizate la Oscar, asta ca sa imi pot spune parerea dupa ce mai marii de la Hollywood vor anunta castigatorii. Asta inseamna ca am o gramada de filme de vazut pana in martie…si pentru ca zilele astea am fost nevoita sa stau in casa din cauza unei raceli, m-am pus pe vizionat.
Nu cred ca le voi aborda pe toate, dar sincer, mi-ar placea sa va dati si voi cu parerea bineinteles daca ati vazut filmul respectiv.
Precious si The Blinde Side…
*in primul avem povestea unei adolescente de culoare, obeza, analfabeta, maltratata de mama si abuzata sexual de tata, devenind si tatal copiilor ei, adolescenta care reuseste sa mearga mai departe datorita unei tipe de la asistenta sociala (o Mariah Carey urata si nemachiata cum nu cred ca ati vazut-o vreodata) si a unei profe.
*in al doilea un adolescent de culoare, evident, masiv – nu obez, cu un IQ scazut, parasit de parinti care si el reuseste nu numai sa treaca peste greutati, ba chiar sa devina un jucator important intr o echipa de fotbal american, ajutat de o tipa cu multi bani, adica Sandra Bullock.
Buuuun, nicio asemanare intre cele doua productii? Nu se incearca in felul asta sa se atraga atentia asupra populatiei de culoare din state care are mult mai multe probleme decat restul?? Daca asta si-au dorit, nu era de ajuns un film prost nominalizat la Oscar? A fost nevoie de doua?
Am primit de la pinguina furioasa un fel de leapsa…din cate stiti nu prea ma dau pe spate lepsele si nici alte minunatii de linkuit si de crescut in zelist, dar cateodata le dau curs…leapsa asta suna destul de comic, ca trebuie sa pun o poza cu mine sau cu o particica din mine…fenomenala…Alegerea nu a fost grea….a fost a naibii de grea…come on, asta e mai mult decat lipsa de modestie, dar va fac hataru’ si pun o poza…de poezie nu poate fi vorba…poate o sa updatez cu cateva randuri mai incolo…
o dau mai departe oricarei femei…fiecare e fenomenala in felul ei, de exemplu iguana, bunicutza, felix sau geanina!
The brave one…iata un film pe care l-am vazut acum cateva zile si pe care vi-l recomand. Nu doar pentru ca rolul principal e distribuit minunatei Jodie Foster, nici pentru ca e jucat impecabil, cred ca nici o alta actrita nu ar fi reusit sa se transpuna atat de bine in rolul unei femei care vrea sa isi faca singura dreptate si care chiar reuseste. Daca veti avea chef sa il urmariti veti vedea ca nu e nevoie sa fii in Bucuresti ca sa iti feresti spatele in fiecare moment, nu e nevoie sa se duca zvonul ca orasul in care traiesti, muncesti, iubesti e unul rau famat ca sa o patesti in timp ce iti plimbi cainele. Poti fi in New York, Paris sau Tel Aviv…Nu vreau sa il povestesc, vreau doar sa va spun ca filmul asta m-a speriat si m-a facut inca o data sa realizez ca daca cineva imi vrea raul doar pentru ca sunt in momentul nepotrivit la locul nepotrivit atunci o voi pati… Urmariti-l si mai vorbim dupa… pana atunci, un trailer si de ce nu, un AC DC!!! Enjoy!!
Lisa este o catelusa fox terrier in varsta de doar 6 luni pe care stapanii au pierdut-o astazi, 2 februarie 2010 in zona Crangasi. Nu are rost sa va mai spun cat e de simpatica, ce jucausa si ce mult ii place sa fie mangaiata pe blanita pufoasa…de asemenea, cred ca e inutil sa va spun ce e in sufletul stapanilor ei, care si acum la ora asta, pun afise in zona Crangasi unde s-a pierdut si intreaba in stanga si in dreapta daca nu a vazut-o cineva. Se pare ca micutza Lisa a scapat din curte, a fost accidentata de o masina si ca doi tineri, o fata studenta la medicina si un baiat, au avut destul de multa mila si foarte mult suflet sa o duca la un cabinet veterinar pentru a primi ingrijiri. Tinerii au lasat o adresa, din pacate fictiva, din Splaiul Independentei.
Presupun ca stiti deja ca orice informatie pe care ne-o puteti furniza este importanta, asa ca va rugam, uitati-va cu atentie la fotografiile de mai sus si de pe felixone si incercati sa va amintiti, poate ati vazut-o pe Lisa in drumurile voastre.
Multzam mult de tot!!!!
UPDATE 09.02.2010 :Lisa a fost gasita, e un pic ranita dar se va face bine…e alaturi de stapani si de ceilalti catei. Multumim mult celor care s-au implicat in cautarea ei, care au pus bannere pe blogurile lor sau pur si simplu au trimis linkul cu acest anunt la cat mai multe persoane. Multumim inca o data!!!!
Aud in jur ca fara mine nu se poate, incerc sa le arat cat de frumoasa sunt, ca rotunjimile mele ar putea sa inspaimante banana cea galbena, chiar si kiwi cel paros, de para cu formele ei sexuale nu mai zic.Le-am spus: uite vine si marul cel rosu, vine si scortisoara sau bucatica de ciocolata! Incerc sa ii inteleg, ma uit in stanga, ma uit in dreapta si parca as vrea si eu sa intru in nebunia asta colorata, ar fi pentru prima oara…eu, zemoasa si dulce, sigur m-ar dori pentru totdeauna…Ma vor!
Salut! Eu sunt Lingurica! Probabil va amintiti de mine de pe vremea cand multzam scria mai mult si se hotarase sa faca un serial care sa ma aiba pe mine drept personaj principal. Nu s-a tinut de cuvant, sper sa fie doar o perioada trecatoare si sa revina la ganduri mai creative…Pana una alta, am luat eu tastatura pe genunchii mei batrani, am exersat un pic, mi-am dat seama cum e cu enteru’, cu delu si ctr A cand vreau sa selectez tot textul si m-am apucat sa scriu un pic despre viata. De ce tocmai despre viata? Pentru ca in peregrinarile mele prin lumea bloggerilor am ajuns la Simona Tache care organizeaza un concurs. Eu nu prea particip la concursuri, toata viata am muncit si inca o mai fac, desi am iesit la pensie dupa 40 de ani de munca… acum muncesc la negru, doar nu am innebunit sa platesc alte impozite statului asta nenorocit…Dar la concursul asta chiar vreau sa castig…deci, nu va vine sa credeti, mie inca mi-e greu: pizza pe viata de la Zaza pizza…o sa am parte de 5 pizza / luna /viata si nu numai eu, ci si un comentator al acestui articol…pai nu cred ca am mancat atata pizza nici eu, nici neamul meu pana la verii de gradu doi toata viata…cum ar fi?? As face ce le-ar fi placut copiilor mei sa faca toata adolescenta si tineretea lor si eu nu le-am dat voie…Sa isi aduca prietenii acasa la noi, sa punem filme, sa bem bere si sa mancam pizza, sa comentam si sa glumim pana dimineata si cand ne trezim sa o luam de la capat (ar fi fost varianta gratar, dar daca a aparut concursul asta, ramanem la pizza, mai ales ca e de la zaza…Sa revenim, trebuia sa scriu de viata…off, pai nu prea stiu eu cu ce se mananca viata asta…am intrat in randul lumii pentru ca asa faceau toti, am plecat de acasa pentru ca nu-i mai suportam pe ai mei si nu mai aveam chef sa ma puna sa muncesc pamantul, sa fac treaba prin casa, sa ii ajut intr-un cuvant…(si ca o ironie a sortii sau o dovada a inteligentei mele, eu asta am facut cu copiii mei - i-am pus la treaba si cred ca le-a placut, ca acum, in vremurile astea de criza, nu mai vor sa plece de langa mine…cica nu au unde, ca nu au bani sa isi cumpere casa, ca nu au nici macar sa plateasca o chirie, dar eu nu ii cred…mi se pare ciudat, ca de cate ori m-au intrebat, tata de ce nu am voie la film cu colegii sau tata de ce nu accepti sa fac meditatii cu profa de romana, mi le da gratis, cica am talent eu le-am raspuns clar D’AIA!!! E, cred eu, cel mai inteligent raspuns, unul pe care orice parinte ar trebui sa il dea copiilor sai, tocmai ca acestia sa invete singuri-singurei care e treaba cu viata, nu sa ii ajut eu sa treaca de lucrurile grele, de lacrimile esecurilor, de limitele impuse de lipsa banilor, de lipsa prietenilor care ii paraseau ca nu ii lasam eu cu ei… Viata, ce-i viata pana la urma? Fiecare o avem pe cea pe care o meritam dar mai ales pe cea pe care ne-o construim singuri …nici nevasta care ne calca, ne face de mancare, ne spala; nici copiii supusi pentru ca asa i-am crescut, nici cateii carora le dau ciocolata desi stiu clar ca nu au voie, dar parca prea se uita la mine cu ochii umezi (intre noi fie vorba imi sunt mai dragi si ii alint mai mult decat mi-am alintat copiii)…asta-i viata…o chestie trecatoare, dar uite ca trag si o concluzie din creierul meu de lingurica: memoria e cea mai importanta, daca reusesti sa iti amintesti toate aventurile, toate placerile si neplacerile vietii, toti oamenii pe care i-ai cunoscut si de la care ai avut ceva de invatat sau pentru care ai fost tu insuti maestru, atunci poti spune ca viata merita traita in orice moment chiar si la batranete…
Daca nu stiati, va spun eu acum: troleibuzul 96 este unul din cele mai mizerabile mijloace de transport din acest mizerabil oras, numit Bucuresti, capitala Romaniei. Sunt nevoita sa ma urc in el in fiecare dimineata pentru 5 statii si sa simt mirosurile insuportabile ale celor care vin de la gara din cine stie ce catun popositi, sa munceasca in orasul sus amintit…”oamenii” astia sunt rau de tot certati cu apa si sapunul, de pasta si periuta de dinti nu mai zic, mai sunt si tiganusii care spera sa se incalzeasca fara ca nimeni sa protesteze. Cred ca soferii acestor troleibuze sufera si ei cu ficatu’ ca ori ei ori altcineva din garajul RATB mai curata cu clor, astfel ca dimineata la 7 nu stii cum sa faci sa rezisti aromelor… In dimineata asta, am savurat o combinatie de peste si clor…puternice amandoua, cred ca erau esente…oameni buni, va inteleg, poate nu aveti bani de deodorant sau parfum, dar va rog, va implor, spalati-va, macar, cu apa si sapun!!!!
Am primit de la Iguana o leapsa si o dau si eu cui vrea sa o ia:
1.Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?
Folosesc semn de carte, bucatele de post it sau pur si simplu, o bucatica de hartie 2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi, dacă da, care a fost aceasta?
Ultima carte primita, cred…sper sa nu ma insele memoria prea tare, a fost Salman Rushdie – Copiii din miez de noapte, pe care, spre marea mea rusine inca nu am inceput-o 3. Citiţi în baie?
Nu 4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi, dacă da, care ar fi fost aceasta?
Nu, sunt constienta ca nu am talent scriitoricesc
5. Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?
In sfarsit asa aflam si noi cam cat costa editarea unei carti…nu cred in colectionarea tuturor cartilor aparute doar de dragul de a avea o biblioteca completa, ci doar in achizitionarea celor care m-ar putea interesa la un moment dat 6. Care este cartea preferată?
Printre preferate John Kennedy Toole – Conjuratia imbecililor 7. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?
Ma simt intr-o asa mare criza de timp incat am senzatia ca nu voi putea citi tot ce mi-am propus…de recitit…ce sa mai zic…
8. Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?
Cred ca as fi muta de emotie si nu le-as putea spune nimic
9. Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?
Da, imi place…depinde de carte… 10. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?
Rezumatul sau persoana care o recomanda…
11. Care credeţi că este o lectură “obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie să o citească?
DEX ul
12. Care este locul preferat pentru lectură?
Fotoliu…si musai sa fie cald in camera… 13. Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?
Liniste sau muzica in surdina
14. Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?
Am incercat, nu am reusit 15. Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?
Nu prea imprumut caci ma simt presata ca trebuie sa o dau repede inapoi si nu suport senzatia asta 16. O carte este pentru mine… Cum aţi descrie o carte?
Un refugiu
3. Citiţi în baie?
Nu 
