COLECTIV

E posibil sa fiu in faza de negare… sentimentele contradictorii le-am avut sambata si duminica, de bucurie imensa ca am scapat din Colectiv si de tristete crunta pentru oamenii morti si raniti. In seara de vineri nu puteam decat sa plang, sa urlu cum nu cred ca am putut urla vreodata, strigand cat ma tineau plamanii ca “oamenii aia vor fi mutilati pe viata, oamenii aia vor fi mutilati pe viata”, neinchipuindu-mi o clipa ca vor fi si morti. Tipam dupa fiecare prieten pe care nu-l vedeam in jurul meu pe trotuar…Cristi? Unde e Cristi? Dragos, unde e??? Si apoi i-am vazut ok…Unul dintre ei ma tinea in timp ce incercam sa respir, nu puteam nu din cauza fumului, am iesit destul de repede cat sa nu inhalam, ci dintr-o panica si o stare de teama ce nu permitea aerului sa intre in plamani…acum imi doresc ca cei din club sa fi avut macar 10% din aerul pe care am putut eu sa-l respir afara… Un alt prieten venea si imi punea mana la ochi sa nu vad ranitii, asta cand putea, in rest s-a dus acolo si a ajutat oamenii sa mearga la ambulante…Bongu’, socat ca si mine, nu m-a lasat o clipa, ne-am tras unul pe altul afara din club, nemaistiind de ce sunt eu in fata lui, desi initial el fusese…am iesit cu spatele, impinsa de valul de oameni disperati si norocosi ca si noi, am reusit sa nu cad pentru ca ne-am tinut strans, strans de mana…m-am trezit cu niste vanatai, ce gluma, de ar fi avut si cei dinauntru doar cateva vanatai…Da, m-am trezit si cu berea in mana…Nu reuseam sa-mi dau seama de ce naiba mai aveam berea aia in mana, probabil ca instinctual nu am lasat-o jos ca sa nu se sparga si sa se mai intample ceva, nu stiu, chiar nu stiu…. Au venit doi tipi la mine si in timp ce isi luau carnea de pe maini si fata ma intrebau daca sunt ok, daca arata ok… Nu am putut decat sa le spun sa nu mai puna mana, sa se duca la ambulanta si…atat…. Nu am putut sa fac nimic nici pentru ei, nici pentru ceilalti, eram panicata si incercam doar sa respir… da, eu am respirat aer curat…altii nu…
Mici amanunte din ziua respectiva, isterii, beri in plus, pizza in Fabrica, tramvai pierdut, intarziat la concert, chemat prieteni din dreapta, unde stam mereu “pentru ca se aude mai bine” (ironia naibii…) in stanga, intre bar si usa, o privire la stalpul ala nenorocit si apoi la tavanul in flacari si un “IESIM ACUM” imperativ…
Ma simt vinovata ca eu am scapat ok si altii nu? Sunt fericita ca acum sunt la serviciu si m-am intors la viata obisnuita de dinainte de vineri? Sunt isterizata ca in jurul meu oamenii se arata afectati de ce au vazut la televizor, neavand aproape nicio empatie fata de cei care au fost acolo si au vazut ce am vazut eu… ce am simtit eu… Da, hai sa ne luam la intrecere, cine a vazut mai multe, cine sufera mai mult, cine a vazut mai multe stiri si mai multe imagini cu morti si raniti… Mi se spune mereu, nu te mai uita la trogloditii astia care nu respecta reguli, de la acordat prioritate pe trecerea de pietoni pana la indivizii care scuipa in tramvai, de la politistii care iau spaga pana la oprea care merge cu coloana, de la popii lacomi pana la babele proaste care stau la coada la moaste…sa nu ma uit, sa nu ma implic…Daca ignor, nu rezolv nimic…Daca nu ignor, tot nu rezolv nimic… Si atunci? Ce naiba sa fac????

Etichete: 13, bere, Club Colectiv, dragoste, foc, Goodbye to gravity, incendiu, isterie, noroc, panica, prietenie, raniti, rock