Aseara, inainte de a ajunge in bar, imi dau seama ca nu am mancat de cam multe ore si ma hotarasc sa intru in singurul magazin din zona cu ceva de papa. Nu prea am avut ce alege, drept pentru care imi spun, hai in seara asta mananc niste banane. Ma indrept spre o vitrina, nu prea bine aprovizionata cu diverse legume si fructe. Nu stiu sa va spun cum erau celelalte, dar bananele erau putine, vreo 8-9 din care 5-6 erau negre rau, nici maimutzicile nu le-ar fi mancat. Ok, aleg doua bune si o rog pe vanzatoare sa mi le cantareasca, moment in care ma trezesc ca un individ la vreo 50 de ani incepe sa tipe la mine si sa imi spuna: D’ra, eram inaintea dvs! Chiar nu va e rusine? Eu ce banane mai iau acum?? Am inlemnit si am incercat sa ii explic ca daca era inaintea mea ar fi trebuit sa imi folosesc forta sa il dau la o parte, ceea ce, cu siguranta, nu s-a intamplat! Si ma gandesc sa renunt… ii sugerez sa le ia el, vad eu ce mananc… Nu a vrut!
Sincera sa fiu, chiar nu mi-am inchipuit ca mai sunt nostalgici de pe vremea impuscatului. Si eu am prins cozile alea imense, si eu am stat cu orele imbrancita si calcata in picioare pentru ca nu eram decat o copilitza, dar chiar asa? Dupa aproape 20 de ani sa reconstitui atmosfera de la o coada la lapte, intr-un market, doar pt ca asa ai tu chef…
Imi pare rau pt dvs., tovarase!!!!
Multzam 