Alo?

De ceva timp intampin o miiiiiica problema la serviciu… unul dintre sefi, in afara de sarcinile pe care le da subalternilor, in majoritatea lor in limitele normalului (pentru ca, nu-i asa?    pentru asta exista sefi …sa ia o decizie, sa hotarasca cine sa o indeplineasca si eventual sa verifice rezultatul) s-a gandit sa  creeze un fel de telefonul fara fir. Adica, lucruri pe care ar putea sa le spuna personal unui angajat, trebuie transmise de la unul la altul. Te rog, suna-l tu pe X si spune-i ca am nevoie de situatia cutare. Ii spun lui X ca sefu vrea o situatie de care eu habar nu am iar X evident imi spune ca nu o are, ca nu e gata…sun sefu’ si ii transmit mesajul lui X. Sefu’ calm “ma roaga” sa-i mai transmit ceva lui X. Chestia asta m-a obosit si m-a plictisit atat de tare incat undeva …cineva … a uitat sa dea un telefon ( sa nu-i spuneti cine, ok?)

Eu inteleg ca vrea sa se protejeze, sa intre in contact doar cu oameni binevoitori si draguti (ca mine) si ca isi doreste sa evite cat se poate de mult eventualele conflicte, dar chiar pe timpul si nervii mei???

Intrebari si raspunsuri…

Am inceput sa nu ii mai suport pe cei care imi adreseaza o intrebare si care nu asculta raspunsul. De ce? Pentru ca initial m-au indus in eroare si am crezut ca eu sunt de vina, ca nu reusesc sa captez atentia interlocutorului, ca nu vorbesc destul de tare si ma pierde pe parcurs, ca spun lucruri absolut neinteresante sau ca raspunsul meu e din start incomplet sau incompetent! Am cateva specimene la serviciu si unu’ acasa (si nu are patru picioare!!). Fratilor, pai sunteti cu capul in nori, visati, va ganditi la cai verzi pe pereti? foarte bine…somn usor, dar cand terminati, abia atunci, apucati-va si puneti intrebari si asteptati raspunsuri, ok?