Contradictii si nonsensuri…

Ar trebui sa nu cuantificam trecerea timpului, ar trebui sa nu se spuna de cineva ca a murit la 30 de ani sau la 85, ci “a murit pentru ca a fost bolnav” sau “a murit in accident” sau pur si simplu “a murit”. Ar trebui sa traim ca si cum nu ne stim varsta, sa fim copii la 40 de ani fara sa simtim povara vorbelor ce ne trec pe la urechi, sa fim maturi si tratati ca atare la 10 ani cand ne rugam parintii sa nu ne mai oblige sa mancam chiftele marinate sau ardei umpluti, pur si simplu nu ne plac, ok? Ar trebui sa fim ascultati cand ne imploram tatal sa ne scape din mana vreunui unchi violent mancator de nas sau sa ne duca la spital cand durerile de trei zile si trei nopti nu mai inceteaza. Ar trebui ca urechile sa fie impartite: una pentru noi si una pentru restul.  Si sa existe si aparate mai ales pentru urechile interiorului, al caror auz se deterioreaza pe zi ce trece. Putem auzi cu usurinta zumzetul strazii dar cu greu ne putem aduna gandurile.  Ar trebui sa stim de la inceput cat traim. Pe bratara de la maternitate sa fie trecute doua date, una a nasterii si una a mortii, ca cele de pe crucile din cimitire. Am trai cu adevarat daca am sti cat traim. Ar trebui ca parintii sa-si creasca copiii asa cum vor ei sa fie ingrijiti la batranete. Doar cu mancare si o cana cu apa sau cu dragoste, mangaiere, vorba buna si dorinta de a-i tine de mana si de a-i intreba  cum se simt. Ar trebui ca in momentul in care nasc, femeile sa-si asume doua roluri: acela de mama si acela de bunica.

Soare

E 11.45. Si parca vad o raza de soare!! Nu, nu pe strada mea…acolo e demult! Pe geamul de la job! Nu-mi vine sa cred…in sfarsit, soarele ne demonstreaza ca nu ne-a uitat, ca nu a cedat in fata norilor, a cetii, a ploilor sau a mai stiu eu ce lapovita, ne rade si ne spune Heeeei, sunt aici si sunt puternic! In zile d’astea insorite parca imi vine sa cred in starile meteosensibile de care se tot scrie prin gazeta

Cam atat pt azi, bucurati-va de soare, lasati-l sa va mangaie!