Catifea sau smirghel?

Daca ai fi in desert, sa zicem, si ai avea un sac plin cu bancnote dar ti-ar lipsi cu desavarsire hartia igienica, ce ai face?

Ce vreau sa zic de fapt cu intrebarea asta? Ca hartia igienica este o mare problema a umanitatii, ca lipsa ei te face sa transpiri, sa iti faci o gramada de griji, sa te gandesti cu groaza la urmari, cu siguranta evidente, cel putin pentru tine si sa iti spui aproape cu voce tare, dar nu atat de tare cat sa te auda cel care asteapta dincolo de usa: Shit, ce bine era daca eram acasa, nu aveam hartie igienica, dar imi faceam un dush!!

Cladirea in care imi petrec o mare parte din zi este destul de mare si are trei nivele, fiecare nivel avand cate doua toalete. Bineinteles ca o folosesc pe cea mai apropiata, nu prea am chef sa ma duc la cele indepartate pentru ca de cele mai multe ori sunt … sub presiune! Problema e ca aproape in fiecare dimineata, la maxim o jumatate de ora de la inceperea programului, toate sulurile de hartie igienica dispar. Doar de la toaleta asta! La celelalte, sunt destule, cat sa ajunga pentru toata ziua. Ne-am facut deja un obicei si ne cumparam hartie igienica si mergem pregatite la toaleta cu ghemotocul roz sau alb strans bine in palmutze sau in buzunar! In urma cu cateva zile, tipul care face aprovizionarea, habar nu am din ce motive, a cumparat o hartie cam nasoala, simtul  vizual dar mai ales cel tactil fiind grav afectate! Nu mica mi-a fost mirarea ca nu a mai disparut niciun sul!!!

 Ce concluzie sa trag??

Ca doar hartia igienica fina si parfumata are capacitatea de a disparea???

4. Vocea iubirii

Ieri, in statia de metrou, am auzit un domn vorbind calm si cald cu o doamna. Era o discutie despre ultimele lui lucrari iar doamna parea foarte incantata si familiarizata cu munca lui, fiind  probabil colega de la laborator. Nu-i vedeam, eram asezata cu spatele la ei si foarte putin implicata intr-o conversatie cu un vecin psihopat de care nu mai scap de cateva luni. Ma urmarise de acasa la serviciu, m-a asteptat 14 ore, cat a durat ziua mea de lucru si nerabdator mi-a oferit, trebuie sa recunosc, cel mai frumos buchet de flori pe care l-am primit vreodata. Ce ciudat, sa fii impresionata de cadoul oferit de un hartuitor, e ca si cum ai avea cel mai puternic orgasm cu un violator.….  in fine, am auzit vocea domnului si imediat mi-am dat seama ca o recunosc, era a lui, ultima oara cand am auzit-o, in urma cu 36 de ani, era in soapta, cu buzele apropiate de urechea mea, abia o atingea…si acum il simt…. imi spunea: cu tine ma simt ca in desert, oricat de mult as bea din tine, tot imi e sete… am ras la vremea aceea si ne-am iubit pe iarba inca umeda din fata casei…. am plecat, am fugit, nu mi-am luat nici macar ramas bun…. Si ieri m-am multumit sa ii ascult vocea, nu m-am intors….