Mie imi plac florile. De orice fel, de plastic sa nu fie. In ghivece, in florarii, acasa in vaza, dar cel mai mult imi plac in mediul lor natural, pe camp de exemplu… chiar, imi pare rau ca nu am fost in olanda in perioada lalelelor… Nu sunt genu’ care vorbeste cu ele, cu gulu-gulu, manca-le-ar mama, frumuselele lu’ bunica, pur si simplu imi plac si am grija de ele. La serviciu, am cateva ghivece cu “balarii” (cum le spune colega mea de vis-à-vis!) chiar faine. O alta colega le aduce de acasa intr-un stadiu de perfuzie, daca pot sa spun asa, noi le resuscitam cateva saptamani sau luni si dupa aceea le ia din nou acasa, sunt ale ei, normal….dar, mai sunt si plantele care nu plac tuturor, dar de care avem grija, plante care raman in birou in permanenta si anume cactusii… ii udam din an in paste, ne intepam in acele lor, ii injuram si ne intrebam ce naiba cauta acolo… dar, ei nu au nicio vina.
Luni dimineata ce vad in ghiveci? O guma!!! Mestecata, cioflaita, inca stralucind de saliva!! Come on! Chiar nu a gasit un cos de gunoi in care sa-si arunce fabrica de baloane? Chiar nu i-a pasat ca vine o individa sa ude nenorocitul ala de cactus si ca nu prea ar avea chef sa isi prezinte micul dejun pe jumatate digerat… Ma gandesc sa lipesc o hartie pe usa prin care sa anunt posesorul ca guma e inca in ghiveci si ca e invitat sa si-o recupereze!
Multzam 