Cand ne asteptam mai putin, cand credem ca traim vremuri decente, avem cu ce sa ne platim berea, cand putem sa ne cumparam o haina, doua, suntem sanatosi, iubim si suntem iubiti, cand ne facem planuri de calatorii, cand mai descoperim un album nou si fain, cand deja ne umplem agenda cu concerte, atunci apar oameni in calea noastra care ne trezesc….
Asta mi s-a intamplat mie acum cateva ore….. A aparut o pustoaica, o tipa care pare o pustoaica, foarte simpatica, foarte haioasa, o tipa cu care poti sta la o bere sau la un pahar cu vin si sa te minunezi cate tigari poate arde si cate injuraturi poate debita pe cap de propozitie …. Tipa asta m-a uimit pentru ca mi-a amintit de mine! Aha….. Ma uitasem, ma pierdusem prin material, uitasem de entuziasmul cu care ma hraneam, cu care traiam in urma cu 7-8 ani, lasasem deoparte toate dorintele, toate lucrurile faine pe care as fi vrut sa le fac de-o viata si pe care le-am tot amanat. Le-am amanat din lipsa de timp si de bani! M-am plictisit sa folosesc aceeasi scuza over and over again,,,,,dar pur si simplu, asta-i adevarul gol golut! Mi-a amintit de cate chestii vroiam sa ma apuc, cate lucruri noi vroiam sa aflu, ca imi doream sa invat sa cant la chitara (mi-am si vandut-o intre timp, ingrata ce sunt!), sa fac alpinism (i-am dat ignore singurului tip pe care il stiam in domeniu, stiu, I’m a bitch), sa aprofundez o limba straina din care stiam ceva sau sa o iau de la capat cu una noua (da, am materialele langa mine, teancuri de dictionare, caiete de exercitii, de carti gen: invatati engleza, franceza, germana singuri….yeah, right!)
Toate erau undeva in mintea mea, le dadusem si lor ignore, stiam de ele, dar entuziasmul cu care le nascusem atunci, disparuse, bucuria de pe fata mea cand vorbeam de ele prietenilor intrase si ea in stand by, uimirea si aprecierea din partea acelorasi prieteni s-au dus si ele…
Multzam 