Ce lipseste?

Imi aduc aminte cu foarte mare drag de calatoriile pe care le faceam in copilarie impreuna cu parintii si sora mea. Pregateam cort, saltele, paturi, imbracaminte groasa si subtire, mancare, tot ce era necesar pentru cateva saptamani de umblat prin tara. Ne trezeau la 2-3 dimineata si ne incurajau “hai, ca mai dormiti si’n carutza!” Si asa era. Doar ai mei erau atenti la drum, noi dormeam si ne trezeam cand ajungeam la mare, la timp sa prindem rasaritul si sa vedem soarele minunat printre copacii de pe drum. Dupa litoral mergeam la munte, harti, serpentine, ploi cu piatra si paturi puse pe parbriz sa le protejam, purcelusi de lapte, greturi, rau de masina, rasete, julituri, drumetii, securisti care ne spuneau sa ne ridicam cortul de langa padure daca nu vrem sa o incurcam, rauri in care ne raceam bautura si mamaliguta cu branza si carnita prajita de mama la butelia de voiaj. Ce sa mai …calatorii minunate! Le duc dorul si ma gandesc daca doar lipsa masinii ma impiedica sa continui “traditia” sau comoditatea, oboseala, lipsa de timp de care ma vait tot timpul. As fi ipocrita sa spun ca nu am avut vacante faine in ultimii ani,  dar e ceva care parca in copilarie era si acum nu…poate inocenta si lipsa de griji…

…din poliuretan…si cu shnur!!!

Ca in orice vara din ultimii 40 de ani, lingurica se pregateste de concediu. In niciun an nu a ratat o vacanta, oriunde, la mare, la munte, cu cortul, intr-un camping cu toate cele necesare sau pur si simplu pe marginea unui rau de munte, unde poate pune la rece o sticla de palinca, de bere sau vin, sau la hotel, dupa posibilitati. Sotia lui, de fiecare data, e mai mult decat incantata de aceste vacante, cu exceptia unor …inconveniente, sa le zicem… Pai, cam care ar fi astea?! Lingurica nu isi face niciodata bagajul pentru ca initial el are impresia infantila ca nu are nevoie de nimic p’acolo si, in consecinta, sotia ii pune chiloti, slip, maieu, tricou, pasta si periuta de dinti…aaa, pardon, el nu uita niciodata de sticla de palinca facuta de el cu foarte mare drag si “in care stie el ce a pus, nu ca porcariile astea de pe piata”…slava cerului ca nu o bea decat “ca medicament”, un pahar in plus l-ar adormi instantaneu…Booon …si am ajuns la ceea ce sotia lui lingurica uraste cel mai mult:  sforaitul lui!!! Da, Lingurica sforaie dintotdeauna, el nu stie, problema e ca nici nu crede, drept pentru care familia l-a inregistrat, dar ghinion, nu a recunoscut …cica a fost o facatura, o atitudine antilingurica, o manifestatie organizata pentru a denigra acest cult linguric… In consecinta, sotia lui lingurica se intoarce din fiecare calatorie mai obosita decat a plecat si cand ajunge acasa spune sfarsita si ochii pe jumatate deschisi: Ce bine e acasa, ma duc la culcare!!! Insa anul asta cred ca sotia o sa fie foarte incantata de antifoanele interne din poliuretan cu snur pe care tocmai si le-a achizitionat….de ce nu a cumparat in toti acestia ani?? Nu stiu si cred ca nici ea nu stie! Poate intrase intr-o transa si credea ca nu mai are scapare….Somn usor si calatorie placuta!!!!