3. Degetul amar

A intrat. I-am simtit respiratia mai grea decat povara unui pacat capital, i-am vazut cu ochii inchisi picaturile ce-i inconjurau tamplele negre, i-am atins cu frica pielea ce nu amintea decat de nomazii zilelor strabunicilor si de navetistii moderni ai anilor nostri, i-am atins fata si mi-au trecut prin minte toate clipele lui de pana atunci…imi atinsese si el parfumul, imi simtise si el matasea si inca ma mai savura ….m-am trezit din nou si l-am doborat, nu stiu cum masivitatea animalica a putut sa cedeze in fata falsei mele puteri, dar l-am culcat la pamant si singurul lucru pe care l-am putut face a fost sa ii musc degetul…avea un gust amar, il simt si acum, imi doresc sa scuip tot veninul din mine, poate ca am si facut-o, altfel as fi murit otravita…a urlat fiara doar pentru ca EA a avut curajul sa ii curete plamanii cu lama unui cutit….am scapat, dar gustul amar al degetului inca il mai simt….