In urma cu mai bine de doi ani m-am hotarat sa nu mai mananc carne, exceptie facand carnea de peste. In rest orice….Se pare ca lucrul asta a uimit pe multi, desi nu sunt nici prima, nici ultima si nici singura care adopta probabil cea mai usoara forma de vegetarianism. Lumea din jur m-a tot intrebat pe la inceputurile “regimului” daca ma simt bine, daca nu am pofta de carne, intrebari care la un moment dat au devenit iritante, chiar nu mai vroiam sa explic cuiva cum e sa mananci fara carne. Motivele nu au fost legate de moft ci doar de “hai sa vad cum e!”, desi daca as fi vazut mai demult filmuletul cu metode de “tratare” a animalelor in ferme si macelarii, probabil ca as fi devenit pe loc vegetariana(link-ul pt cei interesati este: http://video.google.com/videoplay?docid=1003875157308634534 )
In fine, vreau doar sa va povestesc o faza haioasa care mi s-a intamplat la birou, in institutul in care lucrez de cativa ani buni si a carei medie de varsta e un pic cam maricica…. Intr-o zi, profitand de faptul ca ma pot duce imbracata oricum la serviciu, mi-am luat tricoul cu imprimeul pe care il vedeti mai sus asortat bineinteles cu blugii aferenti. Toate bune si frumoase, pana cand o colega m-a intrebat daca nu am primit tricoul de la magazinul pentru vegetarieni de unde imi fac eu cumparaturile!!! Am ramas din pacate fara replica (urasc lucrul asta 🙂) si mi-am dat seama ca mai sunt oameni pe pamantul asta care cred tot ce scrie pe tricouri, garduri, etichete, ambalaje….