Treziti-va!Cersetorii pot castiga si 5.000 lei/luna!

Intr-una din serile trecute, cand ma indreptam spre casa, incantata ca la o ora la care mai tot bucuresteanul se afla in mijloacele de transport sau in masina proprietate personala, am reusit sa gasesc un loc la geam, intr-un troleibuz incalzit! Asta imi asigura cel putin 45 de minute de lectura linistita…am inceput Varsta discretiei – Simone de Beauvoir, povestire care m-a captat inca de la primele pagini. Citesc cateva randuri si aud un Dati-mi si mie un ban…mi-e foame…vreau si eu o paine. Un tigan deloc slab, deloc murdar, deloc pricajit si cu siguranta deloc infometat, urla la fiecare pasager, care se chinuia sa isi tina cu o mana diplomatul sau geanta, cu o mana copilul cu ghiozdan cu tot si cu o a treia mana sa se tina de bara… Credeti ca a coborat la urmatoarea statie??? Nope!! De ce? Simplu: pentru ca s-au gasit cativa care sa ii dea cel putin cate 1 leu…Ajunge in dreptul meu si pentru ca ma uitam fix in ochii lui beliti de tigan tipa si mai tare, probabil asteptand sa imi deschid portofelul si sa ii dau banii mei, bani pentru care muncesc, pentru care ma trezesc in fiecare dimineata la ore imposibile, pentru care suport nervii nef…telor din institutul la care lucrez…Bineinteles ca nu i-am dat nimic, nici macar o flegma, dar in momentele acelea am fost atat de suparata pe mine ca nu m-am tinut de cuvant in urma cu cativa ani, cand mi-am propus sa fac cursuri de autoaparare…asa ti l-as fi luat de guler si l-as fi trantit in prima balta din prima statie si as fi putut sa si ripostez daca vreun pretenar de-al lui i-ar fi luat partea….Nu am facut nimic, nu am putut nici macar sa-i spun tipului simpatic de langa mine, de maxim 30 de ani care a scos aproape cu lacrimi in ochi 1 leu si i l-a oferit, tava ii lipsea si scuzele ca era o bancnota sifonata, ca animalele astea pot castiga zeci de milioane pe luna….oare chiar nu stia???

Fetele astea…..

Intr-o seara, saptamana trecuta, am “organizat” o iesire cu fetele. Nu imi sta deloc in obicei sa ies doar cu fetele pentru ca inevitabil se ajunge si la discutii despre imbracaminte, machiaj si alte lucruri de genul asta care nu sunt pe primul plan pentru mine. Daca am vreo nelamurire in domeniile astea exista netul, sora-mea sau vreo prietena pe care e de ajuns sa o sun, sa o intreb si sa imi raspunda, scurt si la obiect, nefiind nevoie de reunirea fortelor feminine la o bere sau cafea pentru asta. La fel de inevitabile au fost si discutiile despre barbati, bineinteles in contradictoriu, normal ca nu puteau (puteam) avea toate aceeasi parere despre tipi, despre cum trebuie sa fie, tineri sau batrani, romani sau straini, cu chelie sau cu pleata, cu burta sau fara burta, cu bani si casa sau fara, cu simtul umorului sau ursuzi, destepti sau mai putin, atenti sau indiferenti, etc…

 Nu stiu daca fetelor le-a lipsit ceva, dar cred ca erau binevenite misto-urile masculine, replicile ironice venite din partea unor purtatori de penis sau privirea simpatica a vreunui tip care gandea “Ce naiba vorbesc gagicile astea? Ce caut EU aici? Eu vreau doar sa imi strang iubita in brate si sa o sarut, sa spun bancuri si sa beau bere…..”

Fetelor le-a placut initiativa, o sa o repetam se pare, la un moment dat, in speranta ca vor raspunde invitatiei si altele…