Ultraj

ULTRÁJ, ultraje, s. n. Ofensă, insultă, amenințare, act de violență împotriva unui reprezentant al autorității publice aflat în exercițiul funcțiunii (și care constituie o infracțiune)

Da, asta e definitia ultrajului.  Cred ca am asistat la un astfel de act si nu stiu cui sa ma adresez, am fost doar martora, evident singurul om care ar fi avut ceva de spus, ceilalti parand ca traiesc  zombie pe alta planeta.

Eram in tramvaiul 21, seara, destul de tarziu, trecut de ora 11. Langa mine, 2 tigancuse curate, parfumate, cu manichiura impecabila, cum cred ca eu nu am avut-o niciodata si un tiganel, gelat si el parfumat si dat cu lac pe unghii. Vorbeau tare, ca de obicei, cum fac ei…cred ca pentru astfel de oameni dorinta de a atrage atentia este imperativa. Pana aici nimic iesit din comun, cel putin astia erau spalati. La un moment dat se urca in tramvai 7  sau 8 jandarmi, in uniforme, evident, cu armament in dotare, ceea ce m-a facut sa cred ca nu se duceau la berea de dupa program. Fara niciun fel de jena, cei trei pusti  au inceput sa glumeasca pe seama lor: ce bratari frumoase are domnu’, as vrea si eu una, din argint, dar si pistolul e misto, dar ala de acasa  a lu’ taica’miu e mai misto, oau si bulanu’ asta frate…nu ma alergi si pe mine, asa cativa metri sa vad cum e…

Ce credeti? Jandarmii care aveau niste staturi impozante toti (nu cred ca era vreunul sub 1,80 m si 90 de kg) au ripostat? au comentat? i-au rugat macar pe imbecili sa taca , nu zic sa si ceara scuze, asta nu exista in vocabularul lor…

NU, NU si iarasi NU.

Le-au dat ignore si au mers mai departe cu tramvaiul 21.

Care este motivul pentru care un astfel de comportament este tolerat, lasat nepedepsit si chiar incurajat? Adolescentii astia sunt abia la inceput, mai au cel putin 40-50 de ani timp in care se vor specializa in actiuni din ce in ce mai periculoase, iar noi  le acceptam atitudinea. Puteau fi si romani, nu neaparat rromi…Ideea e ca nimeni nu zice nimic, nimeni nu comenteaza, nimeni nu face nimic. Ne e frica tuturor! Coboram din tramvai si ii multumim Lui  ca am scapat si de data asta…

Treziti-va!Cersetorii pot castiga si 5.000 lei/luna!

Intr-una din serile trecute, cand ma indreptam spre casa, incantata ca la o ora la care mai tot bucuresteanul se afla in mijloacele de transport sau in masina proprietate personala, am reusit sa gasesc un loc la geam, intr-un troleibuz incalzit! Asta imi asigura cel putin 45 de minute de lectura linistita…am inceput Varsta discretiei – Simone de Beauvoir, povestire care m-a captat inca de la primele pagini. Citesc cateva randuri si aud un Dati-mi si mie un ban…mi-e foame…vreau si eu o paine. Un tigan deloc slab, deloc murdar, deloc pricajit si cu siguranta deloc infometat, urla la fiecare pasager, care se chinuia sa isi tina cu o mana diplomatul sau geanta, cu o mana copilul cu ghiozdan cu tot si cu o a treia mana sa se tina de bara… Credeti ca a coborat la urmatoarea statie??? Nope!! De ce? Simplu: pentru ca s-au gasit cativa care sa ii dea cel putin cate 1 leu…Ajunge in dreptul meu si pentru ca ma uitam fix in ochii lui beliti de tigan tipa si mai tare, probabil asteptand sa imi deschid portofelul si sa ii dau banii mei, bani pentru care muncesc, pentru care ma trezesc in fiecare dimineata la ore imposibile, pentru care suport nervii nef…telor din institutul la care lucrez…Bineinteles ca nu i-am dat nimic, nici macar o flegma, dar in momentele acelea am fost atat de suparata pe mine ca nu m-am tinut de cuvant in urma cu cativa ani, cand mi-am propus sa fac cursuri de autoaparare…asa ti l-as fi luat de guler si l-as fi trantit in prima balta din prima statie si as fi putut sa si ripostez daca vreun pretenar de-al lui i-ar fi luat partea….Nu am facut nimic, nu am putut nici macar sa-i spun tipului simpatic de langa mine, de maxim 30 de ani care a scos aproape cu lacrimi in ochi 1 leu si i l-a oferit, tava ii lipsea si scuzele ca era o bancnota sifonata, ca animalele astea pot castiga zeci de milioane pe luna….oare chiar nu stia???