DANNY HUWE

25 decembrie 1989. Jurnalistul belgian Danny Huwe murea impuscat in zona Razoare. Conform statisticilor mai mult sau mai putin oficiale, el se afla printre cei 10 ziaristi omorati de teroristi (sau nu) in zilele acelea, cel mai cunoscut fiind poate, Jean Louis Calderon. Belgianul a murit doar pentru ca isi facea meseria, doar pentru ca era angajatul unui ziar si doar pentru ca dorea sa informeze si occidentul despre ce se intampla in Romania.

Important e ca piata in apropierea careia jurnalistul a murit a primit numele sau. Toata lumea in schimb, stie de ”La Razoare”, Danny Huwe e un necunoscut cu nume greu de pronuntat. In fine, eu trec pe acolo in fiecare zi, asa ca mi-a fost imposibil sa nu vad monumentul si  sa citesc despre el.

Interesant mi se pare faptul ca, pentru cateva zile, regele Belgiei, Albert al 2-lea impreuna cu Regina Paola au facut o prima vizita in Bucuresti, la invitatia lui Basescu, au stat la taclale si si-au amintit de ce mai faceau ei pe vas, caci si regele a fost candva comandant de nava. Cu aceasta ocazie, Piata Danny Huwe a fost frumos amenajata iar statiile  RATB de autobuze si troleibuze din aceasta zona au primit numele jurnalistului. Au fost adusi palmieri, flori frumos colorate, bancute, iarba verde…un teren initial ingradit si nefolosit decat de niste bodyguarzi fiorosi care pazesc cladirea de langa Biserica Razoare, s-a transformat intr -un mini parculet. Foarte frumos… Sper doar ca stand pe banca, la umbra, orice batranica ce isi plimba catelul, orice mamica si orice copilut sa citeasca ce scrie pe monument si sa tina minte cine a fost Danny Huwe: un jurnalist belgian, care la 46 de ani a fost omorat…nu stim de catre cine si pentru ce…

21 ianuarie 2009

In dimineata asta am intarziat la job, muuuult de tot, vreo doua ore… s-a mai intamplat sa ajung tarziu, dar nici chiar asa, oricum nu-mi pare rau, am intarziat cu buna stiinta si nu imi pare rau J asta si pentru ca am o sefa ok care ma intelege ca eu nu vin pur si simplu la serviciu, ci fac naveta!

Am intarziat si pentru ca a trebuit sa astept cel putin 10 min la fiecare mijloc de transport pe care l-am luat, de aglomeratie pe sosea nu mai zic, pt ca deja stiti cum e. Nu m-am enervat, ma asteptam sa se intample asa ceva la ora aceea. Dar ajung la birou, toate bune si frumoase, ii zambesc tamp sefei, ii spun ca nu am reusit de nici o culoare sa ma trezesc, imi spune ca nu e nici o problema si incheiem subiectul.

Si pentru ca toate sa fie si mai frumoase, imi fac cafeaua si dau drumul la calculator, ghinion, nu am net….asta e…. vine mai tarziu, daca am ceva de transmis folosesc telefonul…exact, nu functiona nici un telefon in tot institutul…. No problemo, sun de pe mobil doar daca e vodafone, daca nu, sa astepte. Credeti ca s-au terminat problemele?? NU! Pentru ca dupa vreo doua ore in care m-am lovit de tot felul de lucruri pe care nu le puteam rezolva decat prin mail sau telefon si pe care bineinteles, le-am lasat balta, se intrerupe curentul. Hai ma, asta-i culmea! Ok, se creaza o atmosfera destul de linistita, eu ma apuc sa citesc in intunericul din birou un ziar gratuit, numai ca m-a cam luat frigul, centrala institutului merge si aia tot cu niste curent… Imi zic, nu-i nimic, o rezolvam cu  un ceai fierbinte….da, sigur, daca ai de unde sa iei apa calda, watercoolerul tot la priza e “conectat”….. am baut doar apa, la temperatura …biroului. Nici asta nu a reusit sa ma enerveze! Toata povestea a durat cateva ore bune, dar m-am simtit bine pentru ca pana la urma mi-am dat seama ca am iesit un pic din mecanicitatea si monotonia serviciului! Si nu e deloc rau!