…din poliuretan…si cu shnur!!!

Ca in orice vara din ultimii 40 de ani, lingurica se pregateste de concediu. In niciun an nu a ratat o vacanta, oriunde, la mare, la munte, cu cortul, intr-un camping cu toate cele necesare sau pur si simplu pe marginea unui rau de munte, unde poate pune la rece o sticla de palinca, de bere sau vin, sau la hotel, dupa posibilitati. Sotia lui, de fiecare data, e mai mult decat incantata de aceste vacante, cu exceptia unor …inconveniente, sa le zicem… Pai, cam care ar fi astea?! Lingurica nu isi face niciodata bagajul pentru ca initial el are impresia infantila ca nu are nevoie de nimic p’acolo si, in consecinta, sotia ii pune chiloti, slip, maieu, tricou, pasta si periuta de dinti…aaa, pardon, el nu uita niciodata de sticla de palinca facuta de el cu foarte mare drag si “in care stie el ce a pus, nu ca porcariile astea de pe piata”…slava cerului ca nu o bea decat “ca medicament”, un pahar in plus l-ar adormi instantaneu…Booon …si am ajuns la ceea ce sotia lui lingurica uraste cel mai mult:  sforaitul lui!!! Da, Lingurica sforaie dintotdeauna, el nu stie, problema e ca nici nu crede, drept pentru care familia l-a inregistrat, dar ghinion, nu a recunoscut …cica a fost o facatura, o atitudine antilingurica, o manifestatie organizata pentru a denigra acest cult linguric… In consecinta, sotia lui lingurica se intoarce din fiecare calatorie mai obosita decat a plecat si cand ajunge acasa spune sfarsita si ochii pe jumatate deschisi: Ce bine e acasa, ma duc la culcare!!! Insa anul asta cred ca sotia o sa fie foarte incantata de antifoanele interne din poliuretan cu snur pe care tocmai si le-a achizitionat….de ce nu a cumparat in toti acestia ani?? Nu stiu si cred ca nici ea nu stie! Poate intrase intr-o transa si credea ca nu mai are scapare….Somn usor si calatorie placuta!!!!

Treziti-va!!! Binele permanent nu exista!!!!

Cea mai mare tampenie e sa te obisnuiesti cu binele….cu caldurica, cu banuti indeajuns in portofel astfel incat sa nu iti refuzi nici un moft de om rational si  nu de pitzi, cu jobul unde dimineata dai usa de perete si strigi in gura mare “Uatz aaappp???” si toti sa rada si sa se intreaca in bancuri si poante pe care le au trait sau le au auzit cu o seara inainte, cu prieteni pe care ar trebui sa ii programezi pe zile ca sa ii poti vedea pe toti la perioade relativ decente, cu iubitul care te strange in brate si care iti spune ca te iubeste, care are atata dragalasenie in el si te face sa te simti o strengarita, sau cu iubita care desi nu are ea multe replici savante sau romantice dar nu iti trebuie decat un dram de atentie sa stii ca te iubeste ca o dementa si ca ar da aproape orice sa te stie langa ea, cu masinutza pe care o conduci de drag atunci cand bucurestiul e liber, cum ar fi noaptea la ora 1, cu vecina de deasupra care iti aduce placintele pentru ca ii esti asa simpatic si o mai servesti si tu din cand in cand cu cate ceva, cu vanzatorul de ziare care iti spune sar’na d’soara, tot cotidianul? cu bodyguardul de la job care in fiecare dimineata iti ureaza sa ai cea mai misto zi, cu catelul care te trezeste dimineata din cauza unor nevoi bine cunoscute, dar care e atat de vesel si de energic ca te simti naspa sa nu fii si tu la fel si ……  cu atat de multe lucruri…..

Ei, dar ce naiba faci cand brusc nu mai ai unul din aceste lucruri, se duce totul de rapa si incepi sa te gandesti ca nici rutina nu i asa rea…..cand e de bine, of course….

Eu de exemplu, am petrecut un weekend de tot rahatu’, obisnuita fiind sa ma distrez si sa rad cu gura pana la urechi, ca fata popii, vorba bancului….a fost naspa rau de tot si aproape imi dadeau lacrimile cand ma gandeam ca vor mai fi si altele la fel sau poate mai rele; eu de exemplu, maine trebuie sa ma duc la dentist si nu am o letcaie in buzunar, eu de exemplu, tot maine, ma duc la un job de care m-am saturat si abia astept sa imi gasesc altul; eu de exemplu, se pare ca nu voi mai merge anul asta in nici o vacanta, desi tare nevoie as mai avea de una, chiar si undeva pe aproape….