Fluieri sau tipi?

In seara asta am ajuns in apropiere de intersectia Sebastian, care de obicei nu este foarte aglomerata, e pur si simplu blocata. Pana am traversat eu si am ajuns in statia de autobuz, realizez ca “traficul era fluent” si mai mult ca sigur datorita celor doi politisti din intersectie care fluierau si dadeau din maini mai ceva ca o obsedata de sport la sala de aerobic. Imi zic: ok, asta e de bine, nu trebuie sa ma mire, ci doar sa ma obisnuiesc cu binele. Dar ce mi s-a parut foarte simpatic (cu siguranta daca as fi fost in compania cuiva am fi facut o gramada de mistouri, asa …a trebuit sa ma distrez singura) a fost ca la un moment dat unul din cei doi politisti care s-a dovedit a fi o politista, a renuntat la fluier si a inceput sa tipe…nu intelegeam, nu mai are plamani sa sufle, dar poate tipa….si domne, tipa de ii sarea sapca de pe cap… si nu le spunea nimic gen: tu! treci mai in dreapta! tu! du-te dupa tramvai! baaaaiiii, ti-am facut eu semn sa treci??? Erau mai mult incurajari: hai, hai, hai!!! Banuiesc ca si-a pierdut vocea destul de repede, era deja ragusita!!! O invit pe doamna sau domnisoara politist si in intersectie la razoare, la kogalniceanu, la piata rosetti, la armeneasca si cam in toate intersectiile din bucurestiul asta plin de masini…

4. Vocea iubirii

Ieri, in statia de metrou, am auzit un domn vorbind calm si cald cu o doamna. Era o discutie despre ultimele lui lucrari iar doamna parea foarte incantata si familiarizata cu munca lui, fiind  probabil colega de la laborator. Nu-i vedeam, eram asezata cu spatele la ei si foarte putin implicata intr-o conversatie cu un vecin psihopat de care nu mai scap de cateva luni. Ma urmarise de acasa la serviciu, m-a asteptat 14 ore, cat a durat ziua mea de lucru si nerabdator mi-a oferit, trebuie sa recunosc, cel mai frumos buchet de flori pe care l-am primit vreodata. Ce ciudat, sa fii impresionata de cadoul oferit de un hartuitor, e ca si cum ai avea cel mai puternic orgasm cu un violator.….  in fine, am auzit vocea domnului si imediat mi-am dat seama ca o recunosc, era a lui, ultima oara cand am auzit-o, in urma cu 36 de ani, era in soapta, cu buzele apropiate de urechea mea, abia o atingea…si acum il simt…. imi spunea: cu tine ma simt ca in desert, oricat de mult as bea din tine, tot imi e sete… am ras la vremea aceea si ne-am iubit pe iarba inca umeda din fata casei…. am plecat, am fugit, nu mi-am luat nici macar ramas bun…. Si ieri m-am multumit sa ii ascult vocea, nu m-am intors….